Imi place sa scriu cu creionul mecanic pe hartie poroasa. De cele mai multe ori imi inchei noaptea debitand randuri in penumbra unei lumini de citit iar haloul de lumina ma atrage spre scris asa cum magia flacarii de lumanare atrage spre moarte o insecta martir.
Scrisul meu se degradeaza pe masura ce ma indepartez de nucleu si imi ridic din cand in cand privirea in intuneric spre a-mi limpezi mintile in tacerea rasuflarii ei ritmate. Imi simt cuvintele apasatoare si straine dar scrisul ma ghideaza spre o dimineata prietenoasa, la fel cum in puterea unei nopti fara luna, lumina lunii este singura care iti conduce pasii si iti descopera capcanele braconierilor.
Evit sa o trezesc asadar renunt la lumina si la scris. Ii mangai obrazul cu degetul aratator indoit a semn de intrebare si ii inspir parfumul fetei odihnite.