Posted: May 13th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: aplauze, bulevard, dimineata, dus, hartie, mezzo, miros, ratiune, stomac | No Comments »
23 Martie 2009
Simt o nevoie acuta sa nu pot sa imi astampar un sentiment straniu nascut in stomac si preluat prin sira spinarii pana in moalele ratiunii. Vreau sa imi tremure genunchii a nerabdare asteptand sa fiu singur in compania ei. Vreau sa ii aud vocea inainte sa deschid ochii dimineata, sa o gonesc cu un mormait uracios si sa astept o duiosie insistenta care sa ma ridice din pat si sa ma impinga cu pasi lipaiti spre dus.
Vreau ca cineva sa descopere pasiuni si urme de romantism in felul in care imi prepar ceaiul matinal inspirand aer proaspat cu miros de weekend. Vreau sa ma bucur dandu-i dreptate intr-o problema in care m-as simti indreptatit sa stiu totul.
Destinul imi joaca feste: doar pe Eva nu o pot avea dar o vreau doar pe Eva. Mintea mi-o ia razna corupta de ritmul penitei pe hartie si incerc sa ii deslusesc respiratia citind scrisoarea de azi. Am tradat-o, am lipsit-o de atentie si m-am bucurat de fiecare moment de libertate. Intr-o zi am sa o intalnesc din intamplare pe bulevard si am sa o invit la o ora de tacere in doi.
“You should be together again”, imi sopteste Mezzo printre aplauze in surdina si sunete de saxofon, iar eu ma simt ca un naufragiat in mijlocul unei furtuni dintr-un pahar cu absint aprins cu bricheta si dat pe gat dintr-un shot.
[continuarea dupa 3 comentarii]
Related Posts:
Posted: May 12th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: clipa, dus, eva, fundal, realitate, zeita | No Comments »
Dire Straits playing the guitars on the MTV. Azi nu. Azi ma simt departe. Azi nu este o zi pentru scris. De trei zile sunt prea ancorat in consumatorism … Nu imi place trairea mea interioara aflata sub imperiul rutinei si al stresului. Today I’ll fake it.
***
Sunt intre vis si realitate. Ii simt trupul cald dezlipindu-se de al meu. Intind mana dupa telefonul mobil si nimeresc carnetul meu de schite cu coperti din piele neagra. Il ridic si il trag mai aproape de perna.
Undeva in fundal, intr-o camera indepartata suna un telefon fix. Eva si-a incheiat dusul matinal si se aranjeaza in oglinda ingusta din hol. O urmaresc prin usa intredeschisa si ma pregatesc sa ii descriu in detaliu corpul de zeita postmoderna.
“- Hai, vii?”
O invitatie greu de refuzat. La urma urmei nu m-as simti confortabil sa ii parazitez universul in lipsa ei. Mai mult, felul in care s-a pregatit in dimineata asta imi prevesteste un moment special.
Ii arunc un mormait neinteligibil, las langa pat caietul si ma bag sub dus. Apa rece devine fierbinte in clipa in care vocea ei ma aduce brusc la realitate.
“- Astazi ai sa ii cunosti pe ai mei.”
Related Posts:
Posted: May 11th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: bucatarie, buze, conversatie, dus, eva, flash, goala, usa | No Comments »
Izbitura in usa incuiata, tipatul ascutit si vocea de femeie care nu este a Evei ma readuce in peisaj.
“- Hei, cine e acolo?” Imi repeta o voce speriata dar hotarata.
“Scuze. Sunt om bun. Eva ma lasa sa ma prabusesc din cand in cand la ea. Am cheia de la mansarda si am venit sa-mi iau lucrurile.”
Intre timp zgomotul dusului a disparut si prin usa de la baie pot sa disting intimitatea unei rasuflari apasate, aflate inca sub efectul aparitiei mele atat de inoportune.
“- Bine om bun, in afara de maniere, mai ai si un nume care sa lucreze in defavoarea ta?”
“- Gruia. Iar eu cu cine am onoarea?”
“- Diana.”
“- Incantat.”
“- Te grabesti, nu ai avut inca ocazia. “
“- Sunt convins ca o sa am ocazia.”
“- Eva mi-a povestit destul de vag despre tine dar destul incat sa inteleg ca esti un problem maker. Nu lasa ocazia unei conversatii sa te impiedice de la scopul venirii tale aici. Ia-ti lucrurile si du-te.”
“- Acum tu te grabesti.”
“- In ce sens?”
“-Nu crezi ca ocazia de a ne cunoaste mai merita o sansa? De cate ori ti s-a intamplat sa fii goala atunci cand te prezinti unui strain prin usa de la baie, dupa o sperietura pe cinste? Hai sa prelungim momentul.”
Intre timp rasuflarea s-a mai linistit si aud bricheta scaparand si corpul cufundandu-se in apa. Un flash cu o mana eleganta ce departeaza de buze o tzigara imi coloreaza gandurile, apoi continui:
“-Iti propun un joc. Este un joc fara pretentii sau asteptari pe care ti-l propune un om cu pretentii si asteptari.”
“- OK. Asteapta-ma in bucatarie.”
Related Posts: