Monolog

Imi scot castile din urechi si ma asez pe o buturuga batrana de fag.

“Am venit la tine cu un secret atat de personal incat imi este imposibil sa il impart dar in acelasi timp prea apasator ca sa il tin doar pentru mine. Mi-e greu sa comunic direct si personal intr-un loc atat de aglomerat, dar esti singurul meu confident iar spatiul nostru de comunicare, desi dificil sau impropriu, este o sansa unica de care trebuie sa profit.

Am venit prea tarziu? Probabil ar fi trebuit sa deschid dialogul mai devreme, poate chiar inainte ca planul meu sa prinda contur de realitate, insa nu am stiut sa profit de discutiile noastre din trecut chiar daca am fost mereu la un pas de subiect.

Am pornit la drum atat de hotarat incat mi-am zidit orice cale de retragere. Nu vreau sa te pronunti, nu imi permit un verdict, am venit la tine mai mult cu speranta unei marturisiri eliberatoare decat in cautarea de trucuri sau de confirmari.

Scrisul nu imi este strain dar nici prieten. De cateva saptamani scriu fragmente de text pentru un experiment pe care vreau sa il public online, zilnic, in timp real, timp de 365 de zile. Scriu simplu, cu predilectie la persoana I si probabil cu stangacia celui care s-a lasat de scoala inainte de vreme. Scriu un aliaj de fictiune inspirat din fragmente de viata care m-au marcat si care au contribuit la metamorfozarea copilului care iti rascolea pe ascuns biblioteca in omul care ti se destainuie acum prin scris.

Imi ignor cititorii si produc zi de zi un foileton ambulant, repetitiv, scris in pripa si cu risipa de epitete. Din cand in cand ma folosesc de avantajele mediului online si imi implic cititorii provocandu-i la joaca. Le lansez enigme si jocuri de gandire laterala si ii premiez de fiecare data cu o noua fila de manuscris.

Mai mult, dupa lansarea proiectului mi-am anuntat intentia ca la finalul povestii sa imi vand drepturile de autor celui care si le permite, aducand astfel in scena si ochiul otravit al diavolului.”

Ma opresc din scris. Concomitent cu trasarea pe hartie a coditei imbarligate de drac, toaca bisericii incepe sa bata fara preaviz, cerul se limpezeste, zburatoarele se opresc din croncanit, lalelele de pe mormant se deschid iar lumanarea pusa de mine in troita reincepe sa deruleze timpul, in ritmul tremurat in care eu imi inchid caietul de schite si ma indepartez de cimitir cu un zambet pe buze. Am impartit un secret.

…

8 Mai 2009,  Caietul cu coperti visinii

Related Posts:

• No Related Posts