Posted: November 7th, 2010 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | No Comments »
Sunt intr-o casa transilvaneana, in odaia dinspre ulita. Lumanarea se razvrateste impotriva lipsei mele de reactie si zumzaie iritat. Arde in rafale usoare si pocnituri de chibrit ud. S-a linistit pentru moment, indeajuns incat sa imi redirectionez atentia catre o rana adanca de sange inchegat. Rup bucatele de piele uscata amestecata cu sange inchegat vechi de trei zile. Stranut puternic si o aud pe bunica bolborosind in somn.
Imi odihnesc privirea in sforaitul calm al lumanarii ascultand linistea din camera in care doarme bunica si imi repet cum ar trebui sa stau cu picioarele intinse ca sa nu mi se deschida taieturile.
Sub pleoapele inchise ochii mi se zbat in nestire. Intre clipiri lumanarea aproape s-a topit in sfestnic. O mai las sa sfaraie pret de o clipa si o schimb dupa cum m-a instruit nea’ Ghita inainte sa plece.
Un GAZ rusesc uruie pe ulita facand sfestnicul si geamurile sa zbarnaie. Lumanarea a tacut parca speriata pentru o secunda.
Scurgerea lumanarii a incaruntit grinzile de stejat afumat ale odaii, mi-a cicatrizat rana din genunchi si l-a intinerit cu 10 ani pe bunicul.
Un batran de 70 de ani cu un copil de mana, o lanterna patrata de armata si o noapte senina cu un ger naprasnic in muntii Rodnei. Merg zgribulit in bocanci care par prea mari si abia daca ii ajung bunicului pana la piept.
- Cand am fost ultima data cu bunica-ta dupa bureti, am gasit un hoit de cal si urme de urs prin padure. Dar nu i-am spus, femeile au mintea pregatita pentru altfel de frici.
- Mosule, dar tie nu ti-e frica?
- Cat timp sunt cu tine, nu.
Ii datorez mai mult decat aceasta incercare balbaita de basm.
Bunicul meu s-a luptat cu viata si a castigat. Cu exceptia vesnicelor predici despre punctualitate si nu imi aduc aminte vreun moment in care spiritele noastre sa se fi tulburat reciproc.
Nu i-am inteles niciodata calmul sau rabdarea excesiva dar i-am respectat ciudateniile de sfant la fel cum i-amcaricaturizatmereu picoteala lui neasteptata de’ampicioarelea de lamiezul zilei.
Miere. pacura. radacina. inceput. lacrima. calimara.
Transcriind imi dau seama casunt un stereotip ambulant, inecat in repetitii si formulari temporale. Nu sunt facut sa colorez lumea in epitete. De celemai multe ori viata mea este un nor gri cenusiu cu reflexe de verde uscat si aprins in pipa. Scriu fragmente scurte, insipide, cu miros de creta si buret umed. Am un scris scolaresc, fragmentat, dezordonat si virgin. In acelasi timp eliberator. Mi-as dori sa descopar in scris placerea cititului. Ar trebui sa ma detasez de structura si de sintaxa, sa ma anulez ca autor si sa las corpul sa conduca stiloul pe hartie. Sa pastrez gandul ca martor al creatiei si sa gust din pocalul dedublarii. Sunt atat de izolat de realitatea sociala incat denumesc bun prieten fiecare prenume cunoscut.
Bunica s-a trezit in camera de langa si imi tulbura linistea cu zgomot de pasi linistiti si trosnituri de podea veche.
Ma gandesc sa o avertizez despre tantarul monstru sau despre fluturele naluca sau despre zgomotul de lemne arse in zapada al lumanarii dar felul in care si-a facut semnul crucii la intrarea in odaie ma face sa ma indoiesc de importanta viziunilor mele.
- Te rog sa asculti uneori si de oamenii mai batrani. Du-te la culcare. Veghez eu pana dimineata.
Bunicul meu a fost un om special, de o moralitate exemplara, un spirit altruist desavarsit si un cap de familie gospodar si chibzuit. Scriind aceste randuri ma simt nevrednic sa ii schimb lumanarea.
Related Posts:
Posted: April 29th, 2010 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | No Comments »
Vreme de cateva luni am purtat in copertile caietului meu de schite un teanc de hartii cu primele mele incercari de scris. Sunt fragmente de text scris fata verso pe foi a5 rupte dintr-un caiet mecanic al bunicului cu urme de rugina pe margini.
O parte din insemnari imi sunt parca straine. Un fragment desfigurat de text imi spune, cu literele diforme si greoaie cu care imi completez gandurile in momentele de sevraj: “Imi doresc sa fac inversul a ceea ce vreau.”
Un scris feminim…
- Eva, Cum ai defini un scris feminin?
- Sa fie elegant, ferm, si cursiv.
Un scris elegant, ferm si cursiv imi da acceptul: “Schimba-mi numele in Eva.”.
Related Posts:
Posted: April 19th, 2010 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | No Comments »
Mestec singuratate. Ma molfaie la randul ei intre gingiile stirbe cu un singur premolar de nounascut mancat de o singuratate prenatala la fel de apasatoare.
M-am despartit de Eva.
Related Posts:
Posted: April 1st, 2010 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | No Comments »
30 Noiembrie 2009
just a perfect day
Lou Reed imi povesteste despre ziua perfecta in compania perfecta. Ma gandesc la Eva. Si totusi nu ma grabesc sa desurubez o sticla de vodka, ma gandesc in continuare la meeting-ul de maine si la deadline-urile saptamanii. Imi aprind plamanii cu un gram de liniste si gandesc brut, ne-editat. Nu am iubit-o. si totusi, am tinut la Eva ca la un prieten vechi. I-am admirat feminitatea si i-am devorat tineretea.
Related Posts:
Posted: December 29th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | 1 Comment »
Monstrul ma saluta in trecere.
***
Cine sunt (2)
Nu sunt un virtuos al scrisului. Sunt un autor de duminica, dezinteresat de marile idealuri dar bine conectat la realitatea nepublicarii. Scriu zilnic intr-un carnet cu coperti visinii si public din cand in cand online fragmente in care (din motive inexplicabile) cred.
***
Vreme de cateva luni am purtat in copertile caietului meu de schite un teanc de hartii cu primele mele incercari de scris. Sunt fragmente de text scris fata verso pe foi a5 rupte dintr-un caiet mecanic al bunicului cu insemnari de pix, creion si stilou pe margini.
O parte din insemnari imi sunt straine. Un scris ferm, elegant si cursiv imi spune: “Schimba-mi numele din Ana in Eva.”. Un alt fragment de text imi marturiseste, aproape desfigurat de foame, cu literele diforme si greoaie cu care imi completez gandurile in momentele de sevraj: “Imi doresc sa fac inversul a ceea ce cred.”
***
Iau carnetul de schite si transcriu in online:
Astazi am iesit la vanatoare de idei intr-un oras de provincie innecat in delirul sfarsitului de an. De cele mai multe ori este destul sa apar de trei ori intr-o crasma ca sa fiu de’al casei… Este prima data cand vizitez spelunca asadr ma asez la bar si imi arunc privirea prin odaia inalta, afumata de prea multe vorbe de duh. Sunt singur.
Motaie inecat in alcool, cu capul usor aplecat, cu picioarele intinse pe masa din fata lui si cu o sticla de bere in mana sprijinita de genunchi iar a doua proptita intre copase.
***
Transcriu de pe o bucata de hartie rupta dintr-un carnetel miniatural, probabil proprietatea unei chelnerite din unul. din orasele prin care o sa va mint ca imi fac veacul. Urasc sa transcriu.
Am pofitat de moment pentru a-mi evalua cantitativ opera, zornaind paginile violate de scrisul meu murdar. M-am bucurat un minut de mirosul de cerneala proaspata si am introdus primele doua pagini lasate intentionat goale in coperta visinie. Am trecut la aceeasi operatiune cu ultimele pagini si citesc fara mirare un fragment semnat indescifrabil, cu un scris care nu este al meu:
“timpul le rezolva pe toate.”
Related Posts:
Posted: December 3rd, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: antijurnal, dimineata, enigma, eva, fragmente, indiciu, iubire, locomotiva, metafore, veioza, vis | 9 Comments »
In lumea reala nu mi-as permite sa scriu si totusi in lumea reala stau cu laptopul pe genunchi si scriu antijurnal.ro.
Eva doarme in umbra mea de varcolac si respiratia ei inocenta imi trezeste un gand criminal. Ma intind dupa caietul meu cu coperti visinii si il deschid aleatoriu.
“Nu scriu din iubire, scriu in lipsa ei. Lou Reed imi povesteste despre o zi petrecuta in compania perfecta iar eu urmaresc arcurile de deasupra locomotivei aruncand scantei la alunecarea pe cablurile electrice brumate de o dimineata inghetata de noiembrie. Cu cat imbatranesc cu atat sunt mai putin capabil sa iubesc in lumea reala si imi este cu atat mai usor sa concep iubire in metafore si in fragmente de vis.”
***
Eva se foieste in somn si eu inchid veioza care ii gadila narile cu umbra pletelor dezordonate. Ii multumesc ca imi este amanta si muza si ii promit ca maine dimineata am sa o rasplatesc cu o zi speciala.
Eva este studenta la litere si traduce povesti pentru copii din germana pentru o editura de familie. S-a nascut intr-o seara agitata intr-un hotel din Timisoara, a copilarit in Arad si s-a mutat cu jumatate din familie in Brasov in al doilea an de liceu. Si-a petrecut adolescenta in euforia liceului de arta si a abandonat viata boema in favoarea realitatii cand a plecat la facultate in Bucuresti.
[continuarea dupa 10 comentarii]
Related Posts:
Posted: November 26th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: dimineata, eva, fata, independenta, lumina, otrava | 1 Comment »
moment de inspiratie intrerupt de o vizita neasteptata.
***
Sunt in fata blocului cu mana Evei de bratul meu si imaginea ei fata in fata cu realitatea mi se formeaza apasatoare ca o rana proaspata.
“- Fuck!”
“- What?”
Eva se uita in ochii mei si imi strecoara salvarea ca un mar blestemat:
“- Iar ti-ai uitat cheile?”
“- Da, trebuie sa ne intoarcem la tine…”
“- Fuck!”
“- Da, hai, chem eu un taxi.”
“- Bun, dar fa-o inainte sa imi inghete rabdarea”
La 5 dimineata, otrava marului isi face efectul si tot Eva este cea care imi anunta caderea din paradis:
“- Auzi, dar de ce este luminata fereastra ta?”
…
[continuarea dupa 3 comentarii]
Related Posts:
Posted: November 24th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: detectiv, enigma, indicii, indiciu, IQ, joc, minte, puzzle, solutie | 6 Comments »
Astazi scriu pentru acea parte a corpului tau care se excita atunci cand rezolvi un puzzle cu chibrituri la o bere cu gust de intelepciune si iti ofer aceeasi rasplata pe care ti-o ofera finalul unui film cu Bogart sau o urma de cafea intr-o ceasca aproape rece. In enigma de pe antijurnal.ro iti refuz rolul principal, dar te las sa alegi intre detectivul cu un as in maneca si gangsterul titrat care scapa in final cu fata curata.
Exista de trei ori mai multe indicii ale enigmei raspandite in online fata de cate fragmente am presarat in viata reala, mai multe decat te-ai astepta si nu cu mult mai putine decat numarul de zile dintr-un calendar hindus. Am sa public in antijurnal cate un indiciu nou pentru fiecare indiciu vechi descoperit de tine. Doar tu poti spune “stop joc” si doar rezolvand enigma.
Am spus destul de raspicat ca urmeaza un puzzle pentru oameni ageri la minte, iar daca faci parte din tagma lor nu mai ai nevoie de introduceri. Iti ofer asadar primul indiciu: “Vei intelege ca jocul s-a sfarsit atunci cand vei vedea solutia scrisa mai jos. “. Succes.
***
Primul indiciu: ”Vei intelege ca jocul s-a sfarsit atunci cand vei vedea solutia scrisa mai jos.
Al doilea indiciu: ”Solutia enigmei ai putea fi chiar tu. ”
***
[primiti indiciul numarul 5 dupa ce il descoperiti pe al patrulea.]
…
24 Noiembrie 2009
Related Posts:
Posted: November 23rd, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: 6000, adio, arginti, hot, independenta, intelepciune, ocazional, sex, slabiciuni | 11 Comments »
Daca ai o slabiciune inseamna ca te prefaci. Nu imi permit slabiciuni drept urmare pot sa fiu doar ceea ce sunt. Sunt un hot de intelepciune si invat atat de repede incat nu mai trebuie sa rostesti nimic, am acumulat deja tot ceea ce ai gandit tu pana in prezent. Testeaza-ma.
La 17 ani ai mei mi-au dat 6000 de dolari si mi-au spus ca nu vor sa ma vada prea des in continuare. Cand am luat plicul din mana lui taica-miu, l-am privit cu un “adio batrane”, convins ca drumurile noastre s-au despartit definitiv in favoarea libertatii mele neconditionate.
Sase ore mai tarziu boceam in surdina printre frisoane intr-un sac de dormit din mansarda unei prietene. Timp de vreo saptamana m-am balacit in sex ocazional de trei ori pe noapte, cu trei personaje diferite, la fel de indiferente cu eliberarea mea pe cat de interesat eram eu de atentia si timpul pe care mi-l pretindeau.
La o luna dupa afirmarea independentei mele …
[continuarea dupa 10 comentarii]
Related Posts:
Posted: November 22nd, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: apa, baie, cicatrice, dormitor, eva, oglinda | No Comments »
Prin oglinda ingusta din hol vad trupul gol al evei in dormitor. Isi lasa hainele pe un col al biroului noptiera si vine spre baie stingand lumina in urma ei. Eva intra in baie fara sa imi dea atentie si isi incepe ritualul potrivind apa din robinetele ceramice ale dusului.
Imi plac lucrurile cu aspect boem din mica ei imparatie. De sase zile ii violez constant intimitatea nocturna si ea ma trateaza intr-un mod neasteptat de amabil si de ingaduitor, probabil prin prisma harjonelilor noastre din trecut.
Zgomotul stropilor de apa aruncati de dus pe trupul ei simetric si robust imi implora un moment de intimitate. Ii studiez pe ascuns cicatricea lunga intinsa intre sold si omoplat, ma ridic lasand carnetul de schite cu coperti din piele visinie pe marginea chiuvetei si ma retrag in bucatarie.
Related Posts:
Posted: November 16th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: antijurnal, cine, dimineata, joint, mutra, nimeni, poveste, prieteni, secretul, Sunt | 13 Comments »
Sunt nimeni. Si totusi, te vei trezi dimineata ca sa imi vezi balivernele nocturne, ma vei citi cap coada, pe nerasuflate, ma vei cita in articolele tale, ma vei comenta la un joint la coltul blocului si vei trai o viata paralela prin textele mele.
Cum am sa fac asta ?
Nu voi vinde stiri, nici secrete de facut bani sau de reparat vieti si nu voi lansa mai mult de 500 de cuvinte pe zi. Cu toate acestea, te voi corupe, te voi captiva, te voi scrabi, te voi minti constant si iti voi dezvolta noi vicii. Nu am o metoda, dar o voi formula pe parcurs si o voi adapta mereu fara scrupule si fara regrete.
Mi-am ales cu mare atentie victima. Nu scriu pentru elite, scriu pentru personajul asemanator mie. Sunt un om banal, cu preocupari normale, dar sunt in acelasi timp cu predilectie creativ, hotarat si motivat. Sunt ceea ce tu numesti eu.
Am sa iti vand in antijurnal destule picanterii incat sa ma achit pentru investitia ta de timp. Te voi cuceri cu metafore elucubrante si te voi trimite in iadul dezamagirilor la prima scarnavie puturoasa data din condei. Te voi salva apoi cu o poveste sincera si vom deveni prieteni spre finalul aventurii. Cum ar zice unii, spre victoria finala. Sau, cu Dumnezeu inainte, dupa altii. Eu zic: dupa mine. cu aroganta si lipsa de modestie. flegmatic si in-your-face. Ma mai suporti?
Daca mai esti aici inseamna ca esti victima perfecta, mereu pregatit(a) sa faci ce ti se spune. Ok. Am sa iti spun ce voi face eu. Te voi tine zilnic cu mutra in antijurnal. Si pentru ca iti este greu sa crezi asta, hai sa iti spun cum o voi face. Hai sa iti vand secretul.
Citeste secretul.
Related Posts:
Posted: November 4th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: apara, apare, atunci, cand, ceva, eva, famili, Fericirea, fericit | No Comments »
“Fericirea apare atunci cand dorinta se impaca cu realitatea. Un sugaci nu este fericit ci este bucuros. Un orfan care isi regaseste famili este fericit. Fericirea poate sa apara doar atunci cand iti doresti ceva si nu este in mod particular specifica copilului ci mai degraba adultului.”
Related Posts:
Posted: May 16th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: atrage, evit, hartie, imi, lumina, mangai, mecanic, spre, unei | 1 Comment »
Imi place sa scriu cu creionul mecanic pe hartie poroasa. De cele mai multe ori imi inchei noaptea debitand randuri in penumbra unei lumini de citit iar haloul de lumina ma atrage spre scris asa cum magia flacarii de lumanare atrage spre moarte o insecta martir.
Scrisul meu se degradeaza pe masura ce ma indepartez de nucleu si imi ridic din cand in cand privirea in intuneric spre a-mi limpezi mintile in tacerea rasuflarii ei ritmate. Imi simt cuvintele apasatoare si straine dar scrisul ma ghideaza spre o dimineata prietenoasa, la fel cum in puterea unei nopti fara luna, lumina lunii este singura care iti conduce pasii si iti descopera capcanele braconierilor.
Evit sa o trezesc asadar renunt la lumina si la scris. Ii mangai obrazul cu degetul aratator indoit a semn de intrebare si ii inspir parfumul fetei odihnite.
Related Posts:
Posted: May 15th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: daca, din, este, frate, nastere, nici, nume, ramas, tata | No Comments »
Nu am stiut niciodata de ce unchiul meu Vanea are un nume rusesc. Nu imi explic de ce pare de aceeasi varsta cu bunicul, nici de ce tata ii spune tot unchiule si nu frate. Asadar nu stiu daca este cu adevarat frate cu tata sau daca este in vreun fel inrudit cu noi. Cunosc doar franturi de zvon despre peripetiile bunicului din al doilea razboi mondial si despre o femeie din Ucraina care a ramas gravida si care a murit la nastere.
Related Posts:
Posted: May 14th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: maine, motiv, tricou | No Comments »
La 15 ani am primit de la un var mai mare un tricou care dintr-un motiv inexplicabil avea imprimeul pe interior, fiind probabil un rebut adus de pe undeva de prin afara. Purtat normal, era un tricou banal, fara nici un insemn, dar mie imi placea la nebunie desenul din interior asadar am plecat la scoala cu tricoul pe dos si afisand mandru un imprimeu cauciucat cu logo-ul ATARI.
Astfel m-am bagat inca o data intr-un bucluc gratuit. In doua saptamani imi purtam toate hainele pe invers, cu etichetele in exterior iar profesorii mei discutau pentru a treia oara exmatricularea mea pe motiv de rea purtare si pentru deturnarea colectivului de la indeletnicirile indoctrinarii formale.
Retrospectiva asta in trecut imi permite sa fiu auto-critic. Ma gandesc acum ca as fi putut sa creez un trend, sa devin popular si respectat cu micile mele escapade de aforism din liceu. Dar eu eram complet dezinteresat in a captura suporteri, ma interesa strict propria persoana si felul in care ma raportam la ceilalti era unul destul de primitiv.
–
ne auzim maine.
Related Posts:
Posted: May 13th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: aplauze, bulevard, dimineata, dus, hartie, mezzo, miros, ratiune, stomac | No Comments »
23 Martie 2009
Simt o nevoie acuta sa nu pot sa imi astampar un sentiment straniu nascut in stomac si preluat prin sira spinarii pana in moalele ratiunii. Vreau sa imi tremure genunchii a nerabdare asteptand sa fiu singur in compania ei. Vreau sa ii aud vocea inainte sa deschid ochii dimineata, sa o gonesc cu un mormait uracios si sa astept o duiosie insistenta care sa ma ridice din pat si sa ma impinga cu pasi lipaiti spre dus.
Vreau ca cineva sa descopere pasiuni si urme de romantism in felul in care imi prepar ceaiul matinal inspirand aer proaspat cu miros de weekend. Vreau sa ma bucur dandu-i dreptate intr-o problema in care m-as simti indreptatit sa stiu totul.
Destinul imi joaca feste: doar pe Eva nu o pot avea dar o vreau doar pe Eva. Mintea mi-o ia razna corupta de ritmul penitei pe hartie si incerc sa ii deslusesc respiratia citind scrisoarea de azi. Am tradat-o, am lipsit-o de atentie si m-am bucurat de fiecare moment de libertate. Intr-o zi am sa o intalnesc din intamplare pe bulevard si am sa o invit la o ora de tacere in doi.
“You should be together again”, imi sopteste Mezzo printre aplauze in surdina si sunete de saxofon, iar eu ma simt ca un naufragiat in mijlocul unei furtuni dintr-un pahar cu absint aprins cu bricheta si dat pe gat dintr-un shot.
[continuarea dupa 3 comentarii]
Related Posts:
Posted: May 12th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: clipa, dus, eva, fundal, realitate, zeita | No Comments »
Dire Straits playing the guitars on the MTV. Azi nu. Azi ma simt departe. Azi nu este o zi pentru scris. De trei zile sunt prea ancorat in consumatorism … Nu imi place trairea mea interioara aflata sub imperiul rutinei si al stresului. Today I’ll fake it.
***
Sunt intre vis si realitate. Ii simt trupul cald dezlipindu-se de al meu. Intind mana dupa telefonul mobil si nimeresc carnetul meu de schite cu coperti din piele neagra. Il ridic si il trag mai aproape de perna.
Undeva in fundal, intr-o camera indepartata suna un telefon fix. Eva si-a incheiat dusul matinal si se aranjeaza in oglinda ingusta din hol. O urmaresc prin usa intredeschisa si ma pregatesc sa ii descriu in detaliu corpul de zeita postmoderna.
“- Hai, vii?”
O invitatie greu de refuzat. La urma urmei nu m-as simti confortabil sa ii parazitez universul in lipsa ei. Mai mult, felul in care s-a pregatit in dimineata asta imi prevesteste un moment special.
Ii arunc un mormait neinteligibil, las langa pat caietul si ma bag sub dus. Apa rece devine fierbinte in clipa in care vocea ei ma aduce brusc la realitate.
“- Astazi ai sa ii cunosti pe ai mei.”
Related Posts:
Posted: May 11th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: bucatarie, buze, conversatie, dus, eva, flash, goala, usa | No Comments »
Izbitura in usa incuiata, tipatul ascutit si vocea de femeie care nu este a Evei ma readuce in peisaj.
“- Hei, cine e acolo?” Imi repeta o voce speriata dar hotarata.
“Scuze. Sunt om bun. Eva ma lasa sa ma prabusesc din cand in cand la ea. Am cheia de la mansarda si am venit sa-mi iau lucrurile.”
Intre timp zgomotul dusului a disparut si prin usa de la baie pot sa disting intimitatea unei rasuflari apasate, aflate inca sub efectul aparitiei mele atat de inoportune.
“- Bine om bun, in afara de maniere, mai ai si un nume care sa lucreze in defavoarea ta?”
“- Gruia. Iar eu cu cine am onoarea?”
“- Diana.”
“- Incantat.”
“- Te grabesti, nu ai avut inca ocazia. “
“- Sunt convins ca o sa am ocazia.”
“- Eva mi-a povestit destul de vag despre tine dar destul incat sa inteleg ca esti un problem maker. Nu lasa ocazia unei conversatii sa te impiedice de la scopul venirii tale aici. Ia-ti lucrurile si du-te.”
“- Acum tu te grabesti.”
“- In ce sens?”
“-Nu crezi ca ocazia de a ne cunoaste mai merita o sansa? De cate ori ti s-a intamplat sa fii goala atunci cand te prezinti unui strain prin usa de la baie, dupa o sperietura pe cinste? Hai sa prelungim momentul.”
Intre timp rasuflarea s-a mai linistit si aud bricheta scaparand si corpul cufundandu-se in apa. Un flash cu o mana eleganta ce departeaza de buze o tzigara imi coloreaza gandurile, apoi continui:
“-Iti propun un joc. Este un joc fara pretentii sau asteptari pe care ti-l propune un om cu pretentii si asteptari.”
“- OK. Asteapta-ma in bucatarie.”
Related Posts:
Posted: May 10th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: baie, cand, care, eva, gresie, imi, mansarda, simt, transformat, vultur | No Comments »
Urc scarile in spirala care duc la mansarda dar scartaitul pasilor mei nu mai este inganat de mersul ei pus pe sotii.
Cand am cunoscut-o pe Eva, parintii ei treceau printr-un divort zdruncinat si lipsit de eleganta. Eva nu i-a judecat niciodata dar diluarea fortata a relatiei cu familia i-a transformat ireversibil zambetul.
Camera noastra de la mansarda ma primeste cu prudenta. Sunt din nou un strain ca in seara in care m-am lasat corupt cu un ceai si o poveste trista. Deschid geamul de la dormitor si aerul proaspat al gradiniii imi devine complice. Copacii ma urmaresc mirati si-si soptesc printre frunze. Ii las sa duca zvonul intoarcerii mele in refugiu si cobor in sufragerie.
In holul ingust ce duce spre baie parfumul ei si zgomotul dusului ma prinde nepregatit.
***
Eva chicoteste in baie iar eu imi lipesc fata de geam si ma stramb in cel mai copilaresc mod posibil. Ii aud pasii lipaiti pe gresie si ii simt rasuflarea in spatele usii. Trec pentru o clipa de cealalta parte a paravanului si ma amuz impreuna cu ea de goliciunea ei acoperita de clabuc si de felul in care se chinuie sa descuie usa fara zgomot.
- Eva, cand m-ai visat ultima data?
- Te visez chiar acum, prostutule, usa e deschisa.
- Nu, serios, cand m-ai visat ultima data?
Apas clanta si imi strecor privirea spre cada, de unde Eva ma priveste cu o figura usor surprinsa de schimbarea de macaz.
- Ultima data te-am visat acum trei nopti, cand domeam langa tine in mansarda. Erai insurat, aveai un baiat si o nevasta frumoasa.
In formele desenate de textura usii de la baie deslusesc o pisica ghemuita cu ochii mari su un vultur cu arpile stranse in picaj.
- Eva, ti-e frica de mine?
***
Momentul de intermezzo se rupe fara un raspuns. Prezenta ei atat de aproape nu imi mai este familiara sau comoda. Ma simt in teritoriu inamic in casa in care am impartit aceeasi baie si in care am locuit 3 ani la comun. Sentimentul cel nou de musafir nepoftit ma incita.
Ma reped spre baie si apas pe clanta fara sa bat la usa.
Related Posts:
Posted: May 9th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: alcool, bucatarie, creion, drog, fragment, oboseala, otrava, text, umbra | No Comments »
Cu siguranta ti s-a intamplat ca citind un fragment de text sa iti lansezi imaginatia in cautare de detalii despre procesul creatiei si sa incerci sa vizualizezi momentul in care autorul concepea paragraful pe care tocmai il parcurgi.
Iti impartasesc deseori curiozitatea cand rasfoiesc un pai inainte de culcare si mi-ar placea sa descopar intr-o gara de provincie un manuscris nesemnat, scris in cerneala la persoana I, care sa imi prezinte lumea scriitorului in termeni reali si usor digerabili.
***
“Un text greu, de bucatarie…
Sunt pierdut intre foaia alba si negura mintii mele golita de ratiune. Ma joc cu umbra creionului pe hartie iar miscarea acestuia imi deseneaza o mana imaginara care povesteste istoria locului in epitete suprasaturate.
Bucataria in care ma aflu este un spatiu nu foarte larg dar aerisit si bine organizat, astfel incat lasa loc pentru un fotoliu imens cu bratul drept transformat in scrumiera.
Zac in fotoliu si dezmembrez realitatea. O scot din tipla si o studiez ca pe o pictura din piese de puzzle, apoi o presez dinspre colturi, o amestec si o rup in bucati, o descompun la nivel de instincte, mirosuri si fragmente de trecut. Derulez timpul in ritmul metalic in care se desurubeaza dopul sticlei de Green Spot.
De trei nopti imi dorm zilele in asteptarea inspiratiei. Am scris 9 pagini a4 cu sase pix-uri diferite si un stilou chinezesc care imi pateaza degetele cu cerneala. Mi-am cautat inspiratia mai intai intr-o muza de duminica cu craci lungi si sani ascutiti, apoi intr-un join in parcul central, si in final am dezertat cu o bere in mana dreapta si cu laptop-ul pe genunchi.
Imi intorc mutra spre geamul luminat de o dimineata in reluare, ma scarpin nehotarat in ureche si ma hotarasc pentru a nu-stiu-cata-oara sa scriu prefata la antijurnal.
Oboseala este drogul meu preferat. Alcoolul, prietenii, pasiunea pentru film si viata de noapte sunt doar pretexte pentru a-mi administra zilnic otrava.”
Related Posts:
Posted: May 8th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: dialog, drum, fag, plan, scris, secret, verdict | No Comments »
Imi scot castile din urechi si ma asez pe o buturuga batrana de fag.
“Am venit la tine cu un secret atat de personal incat imi este imposibil sa il impart dar in acelasi timp prea apasator ca sa il tin doar pentru mine. Mi-e greu sa comunic direct si personal intr-un loc atat de aglomerat, dar esti singurul meu confident iar spatiul nostru de comunicare, desi dificil sau impropriu, este o sansa unica de care trebuie sa profit.
Am venit prea tarziu? Probabil ar fi trebuit sa deschid dialogul mai devreme, poate chiar inainte ca planul meu sa prinda contur de realitate, insa nu am stiut sa profit de discutiile noastre din trecut chiar daca am fost mereu la un pas de subiect.
Am pornit la drum atat de hotarat incat mi-am zidit orice cale de retragere. Nu vreau sa te pronunti, nu imi permit un verdict, am venit la tine mai mult cu speranta unei marturisiri eliberatoare decat in cautarea de trucuri sau de confirmari.
Scrisul nu imi este strain dar nici prieten. De cateva saptamani scriu fragmente de text pentru un experiment pe care vreau sa il public online, zilnic, in timp real, timp de 365 de zile. Scriu simplu, cu predilectie la persoana I si probabil cu stangacia celui care s-a lasat de scoala inainte de vreme. Scriu un aliaj de fictiune inspirat din fragmente de viata care m-au marcat si care au contribuit la metamorfozarea copilului care iti rascolea pe ascuns biblioteca in omul care ti se destainuie acum prin scris.
Imi ignor cititorii si produc zi de zi un foileton ambulant, repetitiv, scris in pripa si cu risipa de epitete. Din cand in cand ma folosesc de avantajele mediului online si imi implic cititorii provocandu-i la joaca. Le lansez enigme si jocuri de gandire laterala si ii premiez de fiecare data cu o noua fila de manuscris.
Mai mult, dupa lansarea proiectului mi-am anuntat intentia ca la finalul povestii sa imi vand drepturile de autor celui care si le permite, aducand astfel in scena si ochiul otravit al diavolului.”
Ma opresc din scris. Concomitent cu trasarea pe hartie a coditei imbarligate de drac, toaca bisericii incepe sa bata fara preaviz, cerul se limpezeste, zburatoarele se opresc din croncanit, lalelele de pe mormant se deschid iar lumanarea pusa de mine in troita reincepe sa deruleze timpul, in ritmul tremurat in care eu imi inchid caietul de schite si ma indepartez de cimitir cu un zambet pe buze. Am impartit un secret.
…
8 Mai 2009, Caietul cu coperti visinii
Related Posts:
Posted: May 8th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | Tags: bruion, dimineata, enigma, experiment, fragment, laptop, poveste, prefata, roman | 1 Comment »
“De trei nopti imi dorm zilele in asteptarea inspiratiei. Am scris 9 pagini a4 cu sase pix-uri diferite si un stilou bont care imi pateaza degetele cu cerneala. Mi-am cautat inspiratia mai intai intr-o muza de duminica cu cracii lungi si sanii ascutiti, apoi intr-un join in parcul central, si in final am dezertat cu o bere in mana dreapta si cu laptop-ul pe genunchi.
Imi intorc mutra spre geamul luminat de o dimineata in reluare, ma scarpin nehotarat in ureche si ma hotarasc pentru a nu-stiu-cata-oara sa scriu prefata la antijurnal.” (9 Mai 2009)
Antijurnal.ro este un experiment de scris in timp real, un bruion de roman care se va asambla pagina cu pagina, partial intr-un carnet cu coperti visinii, partial din fragmente tastate cu laptopul pe genunchi. Rabdare asadar, povestea va capata forma si sens pe parcurs, cu fiecare capitol publicat online.
Related Posts: