Ciorna
Posted: December 29th, 2009 | Author: antijurnal | Filed under: antijurnal | 1 Comment »Monstrul ma saluta in trecere.
***
Cine sunt (2)
Nu sunt un virtuos al scrisului. Sunt un autor de duminica, dezinteresat de marile idealuri dar bine conectat la realitatea nepublicarii. Scriu zilnic intr-un carnet cu coperti visinii si public din cand in cand online fragmente in care (din motive inexplicabile) cred.
***
Vreme de cateva luni am purtat in copertile caietului meu de schite un teanc de hartii cu primele mele incercari de scris. Sunt fragmente de text scris fata verso pe foi a5 rupte dintr-un caiet mecanic al bunicului cu insemnari de pix, creion si stilou pe margini.
O parte din insemnari imi sunt straine. Un scris ferm, elegant si cursiv imi spune: “Schimba-mi numele din Ana in Eva.”. Un alt fragment de text imi marturiseste, aproape desfigurat de foame, cu literele diforme si greoaie cu care imi completez gandurile in momentele de sevraj: “Imi doresc sa fac inversul a ceea ce cred.”
***
Iau carnetul de schite si transcriu in online:
Astazi am iesit la vanatoare de idei intr-un oras de provincie innecat in delirul sfarsitului de an. De cele mai multe ori este destul sa apar de trei ori intr-o crasma ca sa fiu de’al casei… Este prima data cand vizitez spelunca asadr ma asez la bar si imi arunc privirea prin odaia inalta, afumata de prea multe vorbe de duh. Sunt singur.
Motaie inecat in alcool, cu capul usor aplecat, cu picioarele intinse pe masa din fata lui si cu o sticla de bere in mana sprijinita de genunchi iar a doua proptita intre copase.
***
Transcriu de pe o bucata de hartie rupta dintr-un carnetel miniatural, probabil proprietatea unei chelnerite din unul. din orasele prin care o sa va mint ca imi fac veacul. Urasc sa transcriu.
Am pofitat de moment pentru a-mi evalua cantitativ opera, zornaind paginile violate de scrisul meu murdar. M-am bucurat un minut de mirosul de cerneala proaspata si am introdus primele doua pagini lasate intentionat goale in coperta visinie. Am trecut la aceeasi operatiune cu ultimele pagini si citesc fara mirare un fragment semnat indescifrabil, cu un scris care nu este al meu:
“timpul le rezolva pe toate.”