Blank

Imi place sa scriu cu creionul mecanic pe hartie poroasa. De cele mai multe ori imi inchei noaptea debitand randuri in penumbra unei lumini de citit iar haloul de lumina ma atrage spre scris asa cum magia flacarii de lumanare atrage spre moarte o insecta martir.

Scrisul meu se degradeaza pe masura ce ma indepartez de nucleu si imi ridic din cand in cand privirea in intuneric spre a-mi limpezi mintile in tacerea rasuflarii ei ritmate. Imi simt cuvintele apasatoare si straine dar scrisul ma ghideaza spre o dimineata prietenoasa, la fel cum in puterea unei nopti fara luna, lumina lunii este singura care iti conduce pasii si iti descopera capcanele braconierilor.

Evit sa o trezesc asadar renunt la lumina si la scris. Ii mangai obrazul cu degetul aratator indoit a semn de intrebare si ii inspir parfumul fetei odihnite.

Related Posts:

• In fata blocului
• Aer de primavara
• Refugiul

Unchiul Vanea

Nu am stiut niciodata de ce unchiul meu Vanea are un nume rusesc. Nu imi explic de ce pare de aceeasi varsta cu bunicul, nici de ce tata ii spune tot unchiule si nu frate. Asadar nu stiu daca este cu adevarat frate cu tata sau daca este in vreun fel inrudit cu noi. Cunosc doar franturi de zvon despre peripetiile bunicului din al doilea razboi mondial si despre o femeie din Ucraina care a ramas gravida si care a murit la nastere.

Related Posts:

• No Related Posts

Un rebut

La 15 ani am primit de la un var mai mare un tricou care dintr-un motiv inexplicabil avea imprimeul pe interior, fiind probabil un rebut adus de pe undeva de prin afara. Purtat normal, era un tricou banal, fara nici un insemn, dar mie imi placea la nebunie desenul din interior asadar am plecat la scoala cu tricoul pe dos si afisand mandru un imprimeu cauciucat cu logo-ul ATARI.

Astfel m-am bagat inca o data intr-un bucluc gratuit. In doua saptamani imi purtam toate hainele pe invers, cu etichetele in exterior iar profesorii mei discutau pentru a treia oara exmatricularea mea pe motiv de rea purtare si pentru deturnarea colectivului de la indeletnicirile indoctrinarii formale.

Retrospectiva asta in trecut imi permite sa fiu auto-critic. Ma gandesc acum ca as fi putut sa creez un trend, sa devin popular si respectat cu micile mele escapade de aforism din liceu. Dar eu eram complet dezinteresat in a captura suporteri, ma interesa strict propria persoana si felul in care ma raportam la ceilalti era unul destul de primitiv.

–

ne auzim maine.

Related Posts:

• No Related Posts

Aer de primavara

23 Martie 2009

Simt o nevoie acuta sa nu pot sa imi astampar un sentiment straniu nascut in stomac si preluat prin sira spinarii pana in moalele ratiunii. Vreau sa imi tremure genunchii a nerabdare asteptand sa fiu singur in compania ei. Vreau sa ii aud vocea inainte sa deschid ochii dimineata, sa o gonesc cu un mormait uracios si sa astept o duiosie insistenta care sa ma ridice din pat si sa ma impinga cu pasi lipaiti spre dus.

Vreau ca cineva sa descopere pasiuni si urme de romantism in felul in care imi prepar ceaiul matinal inspirand aer proaspat cu miros de weekend. Vreau sa ma bucur dandu-i dreptate intr-o problema in care m-as simti indreptatit sa stiu totul.

Destinul imi joaca feste: doar pe Eva nu o pot avea dar o vreau doar pe Eva. Mintea mi-o ia razna corupta de ritmul penitei pe hartie si incerc sa ii deslusesc respiratia citind scrisoarea de azi. Am tradat-o, am lipsit-o de atentie si m-am bucurat de fiecare moment de libertate. Intr-o zi am sa o intalnesc din intamplare pe bulevard si am sa o invit la o ora de tacere in doi.

“You should be together again”, imi sopteste Mezzo printre aplauze in surdina si sunete de saxofon, iar eu ma simt ca un naufragiat in mijlocul unei furtuni dintr-un pahar cu absint aprins cu bricheta si dat pe gat dintr-un shot.

[continuarea dupa 3 comentarii]

Related Posts:

• Lumea reala
• In fata blocului
• Cine sunt?

Dire Straits

Dire Straits playing the guitars on the MTV. Azi nu. Azi ma simt departe. Azi nu este o zi pentru scris. De trei zile sunt prea ancorat in consumatorism … Nu imi place trairea mea interioara aflata sub imperiul rutinei si al stresului. Today I’ll fake it.

***
Sunt intre vis si realitate. Ii simt trupul cald dezlipindu-se de al meu. Intind mana dupa telefonul mobil si nimeresc carnetul meu de schite cu coperti din piele neagra. Il ridic si il trag mai aproape de perna.
Undeva in fundal, intr-o camera indepartata suna un telefon fix. Eva si-a incheiat dusul matinal si se aranjeaza in oglinda ingusta din hol. O urmaresc prin usa intredeschisa si ma pregatesc sa ii descriu in detaliu corpul de zeita postmoderna.
“- Hai, vii?”
O invitatie greu de refuzat. La urma urmei nu m-as simti confortabil sa ii parazitez universul in lipsa ei. Mai mult, felul in care s-a pregatit in dimineata asta imi prevesteste un moment special.
Ii arunc un mormait neinteligibil, las langa pat caietul si ma bag sub dus. Apa rece devine fierbinte in clipa in care vocea ei ma aduce brusc la realitate.
“- Astazi ai sa ii cunosti pe ai mei.”

Related Posts:

• Refugiul (II)
• Lumea reala
• In fata blocului

Refugiul (II)

Izbitura in usa incuiata, tipatul ascutit si vocea de femeie care nu este a Evei ma readuce in peisaj.

“- Hei, cine e acolo?” Imi repeta o voce speriata dar hotarata.

“Scuze. Sunt om bun. Eva ma lasa sa ma prabusesc din cand in cand la ea. Am cheia de la mansarda si am venit sa-mi iau lucrurile.”

Intre timp zgomotul dusului a disparut si prin usa de la baie pot sa disting intimitatea unei rasuflari apasate, aflate inca sub efectul aparitiei mele atat de inoportune.

“- Bine om bun, in afara de maniere, mai ai si un nume care sa lucreze in defavoarea ta?”

“- Gruia. Iar eu cu cine am onoarea?”

“- Diana.”

“- Incantat.”

“- Te grabesti, nu ai avut inca ocazia. “

“- Sunt convins ca o sa am ocazia.”

“- Eva mi-a povestit destul de vag despre tine dar destul incat sa inteleg ca esti un problem maker. Nu lasa ocazia unei conversatii sa te impiedice de la scopul venirii tale aici. Ia-ti lucrurile si du-te.”

“- Acum tu te grabesti.”

“- In ce sens?”

“-Nu crezi ca ocazia de a ne cunoaste mai merita o sansa? De cate ori ti s-a intamplat sa fii goala atunci cand te prezinti unui strain prin usa de la baie, dupa o sperietura pe cinste? Hai sa prelungim momentul.”

Intre timp rasuflarea s-a mai linistit si aud bricheta scaparand si corpul cufundandu-se in apa. Un flash cu o mana eleganta ce departeaza de buze o tzigara imi coloreaza gandurile, apoi continui:

“-Iti propun un joc. Este un joc fara pretentii sau asteptari pe care ti-l propune un om cu pretentii si asteptari.”

“- OK. Asteapta-ma in bucatarie.”

Related Posts:

• Dire Straits
• Lumea reala
• In fata blocului

Refugiul

Urc scarile in spirala care duc la mansarda dar scartaitul pasilor mei nu mai este inganat de mersul ei pus pe sotii.

Cand am cunoscut-o pe Eva, parintii ei treceau printr-un divort zdruncinat si lipsit de eleganta. Eva nu i-a judecat niciodata dar diluarea fortata a relatiei cu familia i-a transformat ireversibil zambetul.

Camera noastra de la mansarda ma primeste cu prudenta. Sunt din nou un strain ca in seara in care m-am lasat corupt cu un ceai si o poveste trista. Deschid geamul de la dormitor si aerul proaspat al gradiniii imi devine complice. Copacii ma urmaresc mirati si-si soptesc printre frunze. Ii las sa duca zvonul intoarcerii mele in refugiu si cobor in sufragerie.

In holul ingust ce duce spre baie parfumul ei si zgomotul dusului ma prinde nepregatit.

***

Eva chicoteste in baie iar eu imi lipesc fata de geam si ma stramb in cel mai copilaresc mod posibil. Ii aud pasii lipaiti pe gresie si ii simt rasuflarea in spatele usii. Trec pentru o clipa de cealalta parte a paravanului si ma amuz impreuna cu ea de goliciunea ei acoperita de clabuc si de felul in care se chinuie sa descuie usa fara zgomot.

- Eva, cand m-ai visat ultima data?

- Te visez chiar acum, prostutule, usa e deschisa.

- Nu, serios, cand m-ai visat ultima data?

Apas clanta si imi strecor privirea spre cada, de unde Eva ma priveste cu o figura usor surprinsa de schimbarea de macaz.

- Ultima data te-am visat acum trei nopti, cand domeam langa tine in mansarda. Erai insurat, aveai un baiat si o nevasta frumoasa.

In formele desenate de textura usii de la baie deslusesc o pisica ghemuita cu ochii mari su un vultur cu arpile stranse in picaj.

- Eva, ti-e frica de mine?

***

Momentul de intermezzo se rupe fara un raspuns. Prezenta ei atat de aproape nu imi mai este familiara sau comoda. Ma simt in teritoriu inamic in casa in care am impartit aceeasi baie si in care am locuit 3 ani la comun. Sentimentul cel nou de musafir nepoftit ma incita.

Ma reped spre baie si apas pe clanta fara sa bat la usa.

Related Posts:

• Fragment
• Filosofiile Evei
• Lumea reala

Drogul meu preferat

Cu siguranta ti s-a intamplat ca citind un fragment de text sa iti lansezi imaginatia in cautare de detalii despre procesul creatiei si sa incerci sa vizualizezi momentul in care autorul concepea paragraful pe care tocmai il parcurgi.

Iti impartasesc deseori curiozitatea cand rasfoiesc un pai inainte de culcare si mi-ar placea sa descopar intr-o gara de provincie un manuscris nesemnat, scris in cerneala la persoana I, care sa imi prezinte lumea scriitorului in termeni reali si usor digerabili.

***

“Un text greu, de bucatarie…

Sunt pierdut intre foaia alba si negura mintii mele golita de ratiune. Ma joc cu umbra creionului pe hartie iar miscarea acestuia imi deseneaza o mana imaginara care povesteste istoria locului in epitete suprasaturate.

Bucataria in care ma aflu este un spatiu nu foarte larg dar aerisit si bine organizat, astfel incat lasa loc pentru un fotoliu imens cu bratul drept transformat in scrumiera.

Zac in fotoliu si dezmembrez realitatea. O scot din tipla si o studiez ca pe o pictura din piese de puzzle, apoi o presez dinspre colturi, o amestec si o rup in bucati, o descompun la nivel de instincte, mirosuri si fragmente de trecut. Derulez timpul in ritmul metalic in care se desurubeaza dopul sticlei de Green Spot.

De trei nopti imi dorm zilele in asteptarea inspiratiei. Am scris 9 pagini a4 cu sase pix-uri diferite si un stilou chinezesc care imi pateaza degetele cu cerneala. Mi-am cautat inspiratia mai intai intr-o muza de duminica cu craci lungi si sani ascutiti, apoi intr-un join in parcul central, si in final am dezertat cu o bere in mana dreapta si cu laptop-ul pe genunchi.

Imi intorc mutra spre geamul luminat de o dimineata in reluare, ma scarpin nehotarat in ureche si ma hotarasc pentru a nu-stiu-cata-oara sa scriu prefata la antijurnal.

Oboseala este drogul meu preferat. Alcoolul, prietenii, pasiunea pentru film si viata de noapte sunt doar pretexte pentru a-mi administra zilnic otrava.”

Related Posts:

• In fata blocului
• Refugiul (II)
• Prefata

Prefata

“De trei nopti imi dorm zilele in asteptarea inspiratiei. Am scris 9 pagini a4 cu sase pix-uri diferite si un stilou bont care imi pateaza degetele cu cerneala. Mi-am cautat inspiratia mai intai intr-o muza de duminica cu cracii lungi si sanii ascutiti, apoi intr-un join in parcul central, si in final am dezertat cu o bere in mana dreapta si cu laptop-ul pe genunchi.

Imi intorc mutra spre geamul luminat de o dimineata in reluare, ma scarpin nehotarat in ureche si ma hotarasc pentru a nu-stiu-cata-oara sa scriu prefata la antijurnal.” (9 Mai 2009)

Antijurnal.ro este un experiment de scris in timp real, un bruion de roman care se va asambla pagina cu pagina, partial intr-un carnet cu coperti visinii, partial din fragmente tastate cu laptopul pe genunchi. Rabdare asadar, povestea va capata forma si sens pe parcurs, cu fiecare capitol publicat online.

Related Posts:

• Lumea reala
• Cine sunt?
• In fata blocului

Monolog

Imi scot castile din urechi si ma asez pe o buturuga batrana de fag.

“Am venit la tine cu un secret atat de personal incat imi este imposibil sa il impart dar in acelasi timp prea apasator ca sa il tin doar pentru mine. Mi-e greu sa comunic direct si personal intr-un loc atat de aglomerat, dar esti singurul meu confident iar spatiul nostru de comunicare, desi dificil sau impropriu, este o sansa unica de care trebuie sa profit.

Am venit prea tarziu? Probabil ar fi trebuit sa deschid dialogul mai devreme, poate chiar inainte ca planul meu sa prinda contur de realitate, insa nu am stiut sa profit de discutiile noastre din trecut chiar daca am fost mereu la un pas de subiect.

Am pornit la drum atat de hotarat incat mi-am zidit orice cale de retragere. Nu vreau sa te pronunti, nu imi permit un verdict, am venit la tine mai mult cu speranta unei marturisiri eliberatoare decat in cautarea de trucuri sau de confirmari.

Scrisul nu imi este strain dar nici prieten. De cateva saptamani scriu fragmente de text pentru un experiment pe care vreau sa il public online, zilnic, in timp real, timp de 365 de zile. Scriu simplu, cu predilectie la persoana I si probabil cu stangacia celui care s-a lasat de scoala inainte de vreme. Scriu un aliaj de fictiune inspirat din fragmente de viata care m-au marcat si care au contribuit la metamorfozarea copilului care iti rascolea pe ascuns biblioteca in omul care ti se destainuie acum prin scris.

Imi ignor cititorii si produc zi de zi un foileton ambulant, repetitiv, scris in pripa si cu risipa de epitete. Din cand in cand ma folosesc de avantajele mediului online si imi implic cititorii provocandu-i la joaca. Le lansez enigme si jocuri de gandire laterala si ii premiez de fiecare data cu o noua fila de manuscris.

Mai mult, dupa lansarea proiectului mi-am anuntat intentia ca la finalul povestii sa imi vand drepturile de autor celui care si le permite, aducand astfel in scena si ochiul otravit al diavolului.”

Ma opresc din scris. Concomitent cu trasarea pe hartie a coditei imbarligate de drac, toaca bisericii incepe sa bata fara preaviz, cerul se limpezeste, zburatoarele se opresc din croncanit, lalelele de pe mormant se deschid iar lumanarea pusa de mine in troita reincepe sa deruleze timpul, in ritmul tremurat in care eu imi inchid caietul de schite si ma indepartez de cimitir cu un zambet pe buze. Am impartit un secret.

…

8 Mai 2009,  Caietul cu coperti visinii

Related Posts:

• No Related Posts